|
 Agentia spatiala americana NASA a anuntat nu demult planurile de a înfiinta o baza umana permanenta pe Luna în urmatoarele doua decenii.
Planurile, mai mult decât îndraznete, au atras atentia multor oameni. Nu toti sunt însa entuziasmati de aceasta propunere.
 La 51 de ani de când Neil Armstrong a pasit prima oara pe Luna în iulie 1969, si la 48 de la ultima misiune Apollo, din anul 1972, 4 astronauti se vor întoarce pentru o scurta vizita.
Vor fi primii dintr-o serie de misiuni la sfârsitul carora, în anul 2024, pe Luna va fi finalizata prima baza de cercetare locuita permanent.
Iata planurile NASA pentru începutul colonizarii Lunii, anuntate anul trecut. Recent însa, la întâlnirea anuala a Asociatiei Americane pentru Progresul Stiintei, Pete Worden de la NASA a anuntat ca proiectele agentiei ar fi de fapt mult mai ambitioase si pe termen mai lung.
"Ma astept ca spre sfârsitul urmatoarelor doua decenii sa asistam si la nasterea primului copil pe Luna", spune Pete Worden.
Întrebat cine vor fi locuitorii viitoarelor baze si, deci, viitorii parinti ai copiilor care se vor naste pe Luna, Pete Worden a raspuns.
"Nu stim înca ce fel de oameni vor trai pe atunci în aceste baze. Dar ma astept sa fie exploratori si aventurieri."
"Vor fi în general oameni care vor cauta noile oportunitati aparute odata cu deschiderea acestor baze, asa cum s-a întâmplat deja de mai multe ori în istoria omenirii."
"Si oamenii vor întelege atunci ca vom fi devenit într-adevar o specie multiplanetara", a spus Pete Worden.
Planurile îndraznete ale NASA nu au fost însa întâmpinate cu entuziasm de catre toata lumea.
Au existat numerosi cercetatori care au declarat ca planurile de colonizare a Lunii înseamna si trecerea pe linie moarta a multor misiuni stiintifice, din cauza lipsei fondurilor.
 Gere Lipps de la Universitatea Berkeley este unul dintre acestia. Fusese implicat într-un proiect de studiere al satelitului înghetat al lui Jupiter, Europa.
"Europa este acoperita de gheata. Sub acest strat de gheata, care are grosimi între 3 si 10 kilometri, exista însa un ocean din apa lichida. Oceanul a fost descoperit acum câtiva ani de catre sonda spatiala Galileo. Iar oriunde este apa, sunt si sanse sa existe viata", spune Gere Lipps.
Descoperirea apei lichide pe satelitul Europa, atât de departe de Soare si la o adâncime atât de mare sub gheata, a fost pentru foarte multi o surpriza de proportii.
"Totul se datoreaza stressului gravitational exercitat asupra satelitului de catre planeta Jupiter. Datorita gravitatiei lui Jupiter, suprafata satelitului Europa se se comprima si se dilata succesiv, la fiecare rotatie", explica Gere Lipps.
"Iar acest stress naste energie care duce la topirea ghetii spre partile adânci ale Europei. În plus, tot din aceleasi cauze, pe fundul oceanului de pe satelit ar putea exista si izvoare hidrotermale."
 Din pacate, odata cu trecerea planurilor de colonizare a Lunii pe primul plan, lipsa banilor a silit NASA sa închida proiectul de studiere al satelitului Europa. Gere Lipps spune cum a resimtit anuntul.
"Bineînteles ca am vrea sa ne continuam proiectele asa ca nu suntem deloc fericiti, pentru ca noi consideram ca studierea satelitului Europa este o mare oportunitate", spune Gere Lipps.
În aceasta situatie sunt însa mai multe echipe de cercetatori, care vor trebui acum sa îsi reorienteze interesele.
ScienceLine.ro - februarie 2007
|
