 Harti interesante de constelatii si calendare folositoare au fost inventate de mai multe popoare in antichitate, printre care egiptenii, maiasii si chinezii, dar babilonienii au reusit lucruri si mai complicate.
 Pentru a-si perfectiona calendarul, ei au studiat miscarea Soarelui si a Lunii. Un obicei al lor era sa stabileasca inceputul fiecarei luni, ziua imediat urmatoarea dupa luna noua. Aceasta zi a fost stabilita, la inceput prin observatii, dar mai tarziu babilonienii au dorit sa o calculeze pe perioade mai lungi. Pe la 400 ien, ei au realizat ca miscarea aparenta a Lunii de la vest la est nu se desfasoara cu aceasi viteza.
 Aceste corpuri ceresti pareau ca se misca din ce in ce mai repede jumatate din perioada miscarii de revolutie, atingand un maxim, dupa care sa continue sa scada pana la un minim. Babilonienii au incercat sa explice matematic acest ciclu, atasand Lunii doua viteze fixe, una mai mare pentru prima jumatate din perioada miscarii, iar cealata, mai mica pentru a doua jumatate. Mai tarziu, au adaugat calculului un factor care crestea linear de la un minim pana la un maxim.
Cu aceste calcule ale miscarilor Lunii si Soarelui (au folosit o metoda asemanatoare pentru soare), babilonienii au putut sa prezica faza "luna noua" si deci ziua in care incepea o luna calendaristica. Cunosteau, de asemenea pozitia Lunii si a Soarelui in fiecare zi sau noapte din an. Intr-o maniera similara, au calculat pozitiile planetelor cu ambele miscari inspre est si retrograd.
 Arheologii au scos la iveala sute de scrieri care contineau aceste calcule. Cateva dintre acestea, originare din orasele Babylon si Erech (Uruk) de pe raul Eufrat, contin numele lui Naburiannu (491 ien) sau Kidinnu (379 ien), astrologi care au inventat, probabil sistemele de calcul folosite.
ScienceLine.ro - august 2006
|
